1 MARTIE. Traditii si obiceiuri de MARTISOR

Marţişor 1 martie. Mărţişorul, un mic obiect prins într-un şnur alb cu roşu, este oferit persoanelor apropiate, pe 1 Martie, ca vestitor al sosirii primăverii, primind în ultimii ani, semnificaţii diverse, de la podoabă aducătoare de noroc la simbol al renaşterii naturii. Povestea Mărțișorului: În tradiția românească, mărțișorul este cel care vestește sosirea primăverii, fiind oferit persoanelor dragi, în special de sex feminin, la începutul lunii martie. De acest simbol sunt legate multe legende, dar și obiceiuri românești.

 În general, femeile şi fetele primesc mărţişoare şi le poartă pe durata lunii martie, ca semn al sosirii primăverii. În Moldova însă, obiceiul este ca fetele să dăruiască mărţişoare băieţilor. Împreună cu mărţişorul se oferă adesea şi flori timpurii de primăvară, cea mai reprezentativă fiind ghiocelul. Arheologii au descoperit obiecte cu o vechime de mii de ani care pot fi considerate mărţişoare. Ele au forma unor mici pietre de râu vopsite în alb şi roşu, înşirate pe aţă, pentru a fi purtate la gât. Cele două culori sunt deschise interpretărilor: roşul poate semnifica vitalitatea femeii, iar albul – înţelepciunea bărbatului. Astfel, şnurul mărţişorului exprimă împletirea inseparabilă a celor două principii.  

Tradiţia spune că mărţişorul trebuie legat la răsăritul soarelui, în prima zi a lunii martie. El se poartă de la 1 martie până când se arată primăvara, se aude cucul cântând, până înfloresc cireşii ori trandafirii, până vin berzele sau rândunelele. După, mărţişorul nu se aruncă, ci se leagă de un trandafir sau de un pom înflorit, ca să ne aducă noroc.

 

Potrivit legendelor românești, în vechime, mărțișorul se confecționa din două fire răsucite de lână colorată de culoare albă și neagră sau albă și albastră și se dăruia în prima zi a lunii martie, fiind legat de legenda Babei Dochia.

Originile acestui obicei nu sunt cunoscute, dar se consideră că a apărut în perioada Imperiului Roman, când prima zi a primăverii coincidea cu Anul Nou, în luna lui Marte, zeul războiului, dar și al vegetației și fertilității. În acest context, cele două culori care alcătuiesc șnurul mărțișorului simbolizează pacea – albul și războiul – roșul. Până la începutul secolului al 18-lea, Anul Nou s-a sărbătorit la 1 martie.

Prima mențiune a mărțișorului pe teritoriul României este făcută de Iordache Golescu. La acest obicei se referă și folcloristul Simion Florea Marian, în cartea sa, “Sărbătorile la români”, afirmând că în Moldova, Muntenia și Dobrogea părinții obișnuiesc să lege de 1 martie o monedă de argint sau de aur la gâtul sau mâna copiilor, cu șnur roșu și alb. Se considera că mărțișorul le va purta micuților noroc tot anul. În unele zone ale țării s-a păstrat obiceiul ca mărțișorul să se poarte timp de 12 zile, fiind apoi legat de ramura unui copac tănăr. Dacă copacul înflorea și îi mergea bine, se considera că și anul copilului va fi bun.

 În prezent obiceiul care se păstrează în multe dintre satele românești este ca mărțișorul să fie purtat pe întreg parcursul lunii martie, apoi fiind prins de ramurile unui pom fructifer. Se spune că cei care își pun o dorință în timp ce-l atârnă de ramuri, au norocul că aceasta se va îndeplini. În Transilvania obiceiul este ca mărțișoarele să fie atârnate de ferestre, uși, sau chiar de coarnele animalelor domestice, pentru a speria duhurile rele.

Povestea Mărțișorului

Mai multe mituri sunt legate de obiceiul mărțișorului. În Republica Moldova povestea spune că frumoasa Primăvară a ieșit la marginea pădurii și a observat un ghiocel care a răsărit de sub zăpadă. Iarna, supărată, a chemat gerul să distrugă floarea, iar ghiocelul a înghețat. Pentru a-l salva, Primăvara a curățat zăpada, dar s-a rănit la deget din cauza mărăcinilor, iar o picătură de sânge a căzut pe ghiocel, care astfel a reînviat. Prin acest gest simbolic, Primăvara a învins Iarna și de aceea șnurul mărțișorului are culorile alb și roșu.

Potrivit unei alte legende, Soarele ar fi coborât din ceruri preschimbat într-o fată frumoasă sau un fecior și a fost ținut prizonier de un zmeu. Un voinic curajos s-a luptat cu zmeul, iar în urma bătăliei și-a vărsat sângele în zăpadă. Eliberat, soarele a urcat din nou pe cer, iar natura a reînviat. În locurile unde căzuse sângele voinicului au răsărit ghiocei, ca vestitori ai primăverii.

Semnificaţia mărţişorului

Semnificaţia firelor alb şi roşu ce se împletesc într-un şnur de care este prins un mic obiect este relevată şi de unele legende. Astfel se spune că Soarele ar fi coborât pe pământ în chip de fată frumoasă şi ar fi fost ţinut prizonier de un zmeu. Pentru a-l elibera, un voinic s-a luptat cu zmeul vărsându-şi sângele în zăpadă. Soarele a urcat din nou pe cer şi, în locurile în care zăpada s-a topit, au răsărit ghiocei – vestitori ai primăverii.

Originile mărţişorului

Marţişor 1 martie. Originile sărbătorii mărţişorului nu sunt cunoscute exact, dar se consideră că ea a apărut pe vremea Imperiului Roman, când Anul Nou era sărbătorit în prima zi a primăverii, în luna lui Marte. Acesta nu era numai zeul războiului, ci şi al fertilităţii şi vegetaţiei. Această dualitate este remarcată în culorile mărţişorului, albul însemnând pace, iar roşul – război. Anul Nou a fost sărbătorit pe 1 martie până la începutul secolului al XVIII-lea.

Răspândit în toate zonele ţării, mărţişorul este pomenit pentru prima dată de Iordache Golescu, iar folcloristul Simion Florea Marian relatează în cartea „Sărbătorile la români” că în Moldova, Muntenia, Dobrogea şi unele părţi ale Bucovinei exista obiceiul ca părinţii să lege, la 1 martie, copiilor lor o monedă de argint sau de aur la gât sau la mână. Moneda, legată cu un şnur roşu, un găitan din două fire răsucite din mătase roşie sau albă sau mai multe fire de argint şi aur se numeşte mărţişor, mărţiguş sau marţ.

Când se dă jos mărţişorul

În prezent, mărţişorul este purtat întreaga lună martie, după care este prins de ramurile unui pom fructifer. Se crede că aceasta va aduce belşug în casele oamenilor. Se zice că dacă cineva îşi pune o dorinţă în timp ce atârnă mărţişorul de pom, aceasta se va împlini. La începutul lui aprilie, într-o mare parte a satelor României şi Moldovei, pomii sunt împodobiţi de mărţişoare. În Transilvania, mărţişoarele se atârnă de uşi, ferestre, de coarnele animalelor domestice, întrucât se consideră că astfel se vor speria duhurile rele.