Munţii Iezer

Munţii Iezer sunt ridicaţi între cursurile superioare ale râului Doamnei şi Dâmboviţei, care îi delimitează la nord, nord – vest şi vest, către înaltele culmi ale Făgăraşului, precum şi la est, către creasta Pietrei Craiului. O largă cunună de culmi înalte şi golaşe, depăşind pe alocuri altitudinea de 2300 – 2400 m, se orânduieşte armonios în jurul obârşiilor unuia din principalele cursuri de apă argeşene – râul Târgului, sprijinindu-se pe doi piloni puternici – vârful Iezerul Mare, de 2462 m şi vârful Păpuşa, de 2391m, ale căror creste alcătuiesc complexul montan care poartă denumirea de munţii Iezer.

Peisajul versantului nordic este mai aspru faţă de cel sudic şi ne înfăţişează un abrupt ale cărui linii de pantă sfârşesc deasupra obârşiilor Dâmboviţei, făcând să apară creste ascuţite şi stâncoase sau căldări glaciare, precum cele de la izvoarele Boarcasului sau ale numeroaselor fire de vale din zona Colţii lui Andrei. Acest aspect aspru îşi are corespondentul sudic la obârşia unor văi de abrupt ca Iezerul şi Călţunul, unde întâlnim circuri glaciare, precum şi un iezer alpin.

Culmea principală a munţilor Iezer, în lungime de peste 40 km, se înconvoaie ca o potcoavă în jurul izvoarelor râului Târgului, altitudinea ei medie de peste 2200 m fiind întreruptă nu numai de piscuri numeroase de peste 2300 – 2400 m, dar şi de o curmătură adâncă şi largă – Spintecătura Păpuşii – care desparte Iezerul Mare de Păpuşa.

Rezervaţia paleontologică şi geologică Bughea de Sus

Pe teritoriul munţilor Iezer este semnalat un singur obiectiv din categoria celor declarate monumente ale naturii şi puse sub ocrotirea legii, şi anume Rezervaţia paleontologică şi geologică Bughea de Sus, situată în perimetrul satului Albeşti. Este un complex care însumează două monumente ale naturii – Calcarele numulitice eocene, bogate în urme ale unor fosile de numuliţi, în suprafaţă de 3600mp, precum şi Granitele de Albeşti, o masă de roci eruptive în mijlocul unor şisturi cristaline predominante, cu o suprafaţă de 300mp. Rezervaţia granitului de la Albeşti prezintă peste 80 de blocuri de granit cu dimensiuni diferite, ce au culoarea roz şi se compun din cuarţ, microcline perlitic, plagioclaz alterat, biotit şi sericit fin. Cele mai mari au înfăţişarea unor căpiţe de 1, 5 m înălţime şi 1, 5 – 2, 5 m diametru.

Ele sunt acoperite cu o vegetaţie bogată de ierburi, arini, aluni, cireşi sălbatici etc. Se remarcă un sector central cu blocuri mari, a căror suprafaţă este acoperită de muşchi şi licheni. În jur apar şase ansambluri de blocuri mai mici din care ies în evidenţă una sau două stânci cu diametrul de până la 1,5 m. De la rezervaţia de granit spre vest la 1,8 km se ajunge la rezervaţia de calcare sau „Piatra de la Albeşti”. Aceasta reprezintă un calcar gros de 15 m care are la bază o culoare albicioasă sau galben cafeniu şi cu nuanţe cenuşii, reprezentând calcarul impur, iar în partea superioară o culoare roşietică (calcar lipsit de material detritic). Ambele rezervaţii sunt acoperite cu nevertebrate şi vertebrate ca dinţi de rechin fosil (Lamma elegans, Myliobatis) sau numeroase echinoderme, foraminifere, brahiopode şi crustacee decapode.

Turismul de agrement oferă posibilitatea de excursii pe muntele Iezer şi pescuit de păstrăvi pe un râu lângă Cândeşti, unde există condiţii foarte atractive pentru camping. Administraţia locală intenţionează dezvoltarea turismului şi exploatarea potenţialului agro-turistic al comunităţii.
Dincolo de Gâlgoaie încep Cheile Brusteretului, un complex carstic mai puţin spectaculos, alcătuit din Cheile propriu-zise ale Brusturetului, Cheia Lungă şi Cheia Strâmtă.

Valea Dâmboviței

Cel mai important afluent al Dâmboviței – Dâmbovicioara – izvorăște de pe versantul sudic al Vârfului Omu, care măsoară 2230 metri și străbate culoarul Rucăr-Bran, vărsndu-se în Dâmbovița în aval de satul Dâmbovicioara.

Cheile Dâmbovicioarei măsoară peste 30 km, fiind alcatuite din peste 20 de chei. Adâncirea pârâului în calcarele Pietrei Craiului a condus la apariția unei porțiuni de chei de peste 8 km, care oferă imaginea unui adevărat canion. Cheile au origine epigenetică, râul adâncindu-se inițial în gresii sau conglomerate, iar la nivelul calcarelor continuându-și eroziunea, formând sectoarele înguste ale văilor.

Cheile oferă privitorilor un aspect deosebit, grație pereților verticali sau aplecați peste albie, având și dimensiuni variabile. Pe suprafața pereților se disting calcarele jurasice cenușii-alb-lucioase în partea inferioară și calcare albe în partea superioară. Modelarea acestor roci a condus la apariția reliefului calcaros de suprafață, caracterizat de prezența stâncilor ascuțite, a turnurilor și a pereților verticali. Relieful carstic subteran este reprezentat din peșteri, în bazinul hidrografic al Dâmbovicioarei întâlnindu-se în jur de 50 de peșteri.

Cheile Mari și Cheile Mici ale Dâmbovicioarei reprezintă obiective turistice desfășurate pe o distanță de câțiva kilometri. De-a lungul lor, s-au format peste 150 de peșteri, avene, hornuri, pereți și bârne greu accesibile. Aceste chei pot fi străbătute de către amatorii curajoși cu ajutorul unei bărci pneumatice. Printre peșterile întâlnite, putem enumera: Peștera Urșilor și Peștera Mare din satul Peștera. Datorită interesului acordat de către speologii din Câmpulung, în zonă au fost descoperite în ultimii ani peste 350 de peșteri noi, care atrag prin deosebite formațiuni stalagmitice. Frumusețea acestora este completată de vestigii arheologice, de lacuri și de cascade subterane. Tot în zonă se găsește Peștera Uluce (situată la 5 km de Podul Dâmboviței), care oferă privitorilor imaginea unei galerii de 150 de metri, cu lacuri și cascade.

Peștera Dâmbovicioara

Din punct de vedere geografic, Peștera Dâmbovicioara este situată în sudul Masivului Piatra Craiului și în versantul stâng al văii Dâmbovicioara. În apropiere (la 1 km nord) se află satul Dâmbovicioara. Intrarea se face pe Drumul Național Pitești-Brașov, prin Podul Dâmboviței.
Peștera a apărut ca rezultat al acțiunii apelor care traversează masivul Piatra Craiului, dar și Munții Făgăraș și Leaota. Peștera este un gol subteran format cu precadere prin acțiunea de dizolvare a apei care circulă subteran în calcare sau roci calcaroase. Astfel, apa devine un acid carbonic foarte diluat, după ce absoarbe dioxidul de carbon din aer și din sol. Acidul erodează lent calcarul, ca o carie uriașă, ce avansează pe parcursul a sute de mii de ani. Deseori, ea formează un sistem carstic subteran compus din galerii (tunele sinuoase și pe alocuri foarte înguste), coridoare (tunele mai largi și mai înalte), diverticole (galerii laterale, uneori mici și înfundate), săli (spații extrem de largi și înalte).
Pereții, tavanul și podeaua acestor goluri sunt căptușite cu diverse forme de precipitare sau de acumulare.
Peștera este caracterizată printr-un relief variat: măsoară 555 de metri (este cea mai lungă din zona Rucăr-Bran), o lățime variabilă (3-4 metri) și o înalțime situată valoric între 4 și 5 metri. Intrarea în peșteră oferă accesul în două galerii de aproximativ 20 de metri fiecare. In plus, se pot observa stalactitele și stalagmitele, care au format coloane impresionante. Mai departe, peștera se desparte în două galerii: în prima (care măsoară cca 20 m) se observă formele pe care apa le-a creat, ca urmare a scurgerii pe pereți. Tipul și natura rocilor nu sunt caracteristice peșterilor de dimensiuni mari, turiștii putând admira formațiuni geologice variate.
Relieful carstic este reprezentat de totalitatea formelor de relief create în rocile ușor dizolvabile (calcar), atât la suprafață (exocarst), cât și în interior (endocarst), prin procese de dizolvare, de precipitare, cât și prin eroziune.
Relieful de suprafață este reprezentat prin stânci ascuțite, turnuri, pereți verticali, în timp ce relieful subteran este de tip carstic, ce caracterizează peșterile în general. Acest tip de relief se formează pe calcare, conglomerate, ducând la apariția peșterilor.

Interiorul pesterii constituie un peisaj deosebit, alcatuit din bizare formatiuni calcaroase. Drept urmare, fiecare parte a peșterii a primit nume bizare, dar semnificative: sala dantelelor, sala liliecilor, orga, cerbul, etc.
In drumul spre peșteră, turiștii pot admira un frumos defileu, format din cascade și reprezișuri pe care Dâmbovicioara le lasă în urmă, dar și masivul Piatra-Craiului, situat parcă pentru a oferi protecție naturii pe care impozant o domină. In apropiere (20 km) este situat castelul Bran, faimosul loc al lui Dracula. Tot în zonă este și cetatea Râșnov, care impresionează prin aerul de mister pe care trecutul l-a impregnat asupra vestigiilor lăsate drept suvenir. Acestor monumente antropice li se adaugă Complexul turistic Brusturet sau “piatra Craiului” și peisajele naturale de la Podul Dâmboviței și ruinele Cetății Oratea, mărturii ale trecutului istoric din zona Argeșului.

Interesul turistic deosebit al peșterei este dublat de frumusețea peisajului în care este amplasată. Astfel, situarea în Masivul Piatra Craiului, unde formele carstice au fost impregnate în stânci, cât și prezența limpezimii râului Dâmbovița și a afluenților contribuie la atragerea vizitatorilor.
Fiind situată într-o zonă cu circulație turistică, a devenit, după Peștera Ialomiței, una dintre cele mai vizitate peșteri din Muntenia.